AUSENCIA

                                 

În absenţa ta încep să uit anotimpurile,
legănarea copacilor, gingăşia ierbii,
caldura şoptită a nopţilor,
prospeţimea dimineţilor albastre

reflectate în privirea ta,
prima ceaşcă de cafea

ca o infuzie de viaţă,
atingerea înmirezmată a ploii,
fruntea mea pe umărul tău
resemnată, căutînd pacea...

Plimbările lungi şi revenirile

într-o dulce, fericită osteneală,

mîna ta, uşoară ca o pasăre,

cu degete lungi izvorînd culori,

freamătul ei aproape imperceptibil

în mîna mea, vocea,

fumul albăstrui al ţigării

învăluindu-te în aura depărtării...

AUSENCIA

In your absence I begin to forget the seasons,

the swinging of the trees, the tenderness of the grass,

the whispered heat of the nights,

the freshness of the blue mornings

reflected in your eyes,

the first cup of coffee,

like an infusion of life,

the perfumed touch of the rain,

my head resting on your shoulder,

resigned, looking for peace...

The long walks and the returns

of a sweet, happy weariness,

your hand, light like a bird,

with long fingers springing colors,

its almost imperceptible anxiety

in my hand, your voice,

the blue smoke of cigarette

wrapping you in an aura of distance...

INSOMNIE II

                          


Noaptea mă pîndeşte 
cu ochi de lună.
E ora lupului, ora fatală,
cînd vreun suflet în agonie
stă singur în faţa întunericului.
Şi poate de veghe am rămas
spre a-i fi martor neştiut 
desprinderii.


INSOMNIA II


The night spies on me
with its eyes of moon.
I's the wolf hour, the fatal hour,
when some soul in agony
stands alone in front of the darkness.
And maybe I am on the watch
to be an unknown waitness
of its detachment.

INSOMNIE I

                          


Prinsă într-o buclă de timp fără de somn,
mă rotesc ca un fluture de noapte
în incandescenţa albă a gîndurilor.
Frici uitate îşi ridică şerpeşte capetele,
mă privesc cu ochi ficşi, dau să se repeadă ;
atunci chem fetiţa cu rochiţă decolorată de soare,
ea ştia să îmblînzească şerpii, nu se temea de ei,
avea un cîntec de legăn pentru fiecare,
îşi desenase un cerc magic
şi răul nu putea s-o atingă,
dar acum cercul se strînge
şi noaptea îmi încinge tîmplele
cu spini de întuneric.


INSOMNIA I

Caught in a loop of time without sleep,
I spin like a moth
in the white incandescence of my thoughts.
Forgotten fears rise their head like serpents,
look at me with fixed eyes, rushing to attack ;
then I call the little girl with the dress faded by the sun,
she knew to tame the serpents, didn't fear of them,
she had a lullaby for everyone,
had drown a magic circle
and evil couldn't touch her,
but now the circle narrow
and the night girds my temples
with thorns of darkness.

DIMINUENDO

                             


Zile cenuşii, fără identitate,
singurătate...
Încerc sfioasă un dialog
cu mine însămi,
dar constat
consternată
că nu mai am întrebări,
le-am risipit pe toate
pe cărările vieţii,
faptele mele
au fost un fel de răspunsuri,
uneori adevărate
alteori eronate,
dar tot mai confuze
în lumina difuză
a amurgului,
iar acum  tăcerea
se lasă
compactă
ca o ninsoare
tot mai deasă.




DIMINUENDO

Gray days, without identity,
loneliness...
I try a shy dialogue
with myself,
but I find
astonished
that I have no more questions,
I scattered them all
on the pathes of my life,
my actions
were a sort of answers,
sometimes true
sometimes wrong,
but more and more confused
in the diffused light
of the twilight,
and now the silence
falls
compact,
like the snow
more and more dense...

VIZIUNE

                         


Priveam cu nesaţ norii,
nesfîrşite turme păscînd seninul,
trandafirii grădini suspendate,
enorme corăbii cu pînzele umflate,
ameţitoare bolgii danteşti
sau imaculate aripi de îngeri ...
Priveam pînă ce
privirea mi se contopea cu înaltul
şi cădeam lin către cer
într-o suavă imponderabilitate,
iar norii mă primeau cu atingeri lăptoase
în care mă pierdeam încet
ca-ntr-o voluptuasă nirvana.


VISION

I was avidly watching the clouds ,
endless herds grazing the blue,
rose hanging gardens,
huge ships with swollen sails,
dizzying dantesque bolgia
or immaculate wings of angels...
I was watching until
my eyes was blanding with the high
and I fell gently to the sky
in a delicate imponderability
and the clouds received me with milky touches
in which I was slowly losing
as in a voluptuous nirvana.

CUM SĂ FAC SĂ VEZI FRUMUSEŢEA ?

                         


Cum să fac să vezi , copile,
frumuseţea acestor  clipe senine,
cînd viaţa-i o cursă drăcească,
ispitindu-te cu sclipiri de pucioasă ?
Cum să fac să asculţi
măreaţa muzică a sferelor
în sarabanda sălbatică
a ţipetelor războinice ?
Cum să fac să desluşeşti Cuvîntul
în barbara-ncîlceală a limbilor omeneşti ?
Cum să fac să vezi
frumuseţea stranie a copacilor,
şi demnitatea lor tragică,
cînd sunt îngenuncheaţi
şi culcaţi fără milă la pămînt ?
Cum să fac să-nţelegi
perfecţiunea dumnezeiască a universului,
cînd copii scheletici se sting de foame
şi bătrîni uitaţi imploră moartea
în spitale mizere ?
Cum să fac să respiri
calmul acestor zile-nsorite de toamnă,
cînd răsuflarea îngheţată a iernii
cotropeşte aerul ?
Cum să fac să închini imnul tău fraged
inefabilului miracol al vieţii,
cînd stihiile lumii
întind mîinile lor hîde să te cuprindă ?

Cum să fac să zăreşti
chiar şi numai pentru o clipă
intangibila frumuseţe divină ?

Şi totuşi, copile, deschide ochii...


HOW TO MAKE YOU SEE THE BEAUTY ?


How to make you feel, kid,
the beauty of these serene moments,
when life is a devilish race,
tempting you with glimpses of brimstone ?
How to make you listen
the magnificent music of the spheres,
in the wild sarabande
of the screams of warr ?
How to make you explain the Word
in the barbarian confusion
of the human languages ?
How to make you see
the strange beauty of the trees
and their tragic dignity
when we make them kneel
and throw them down without mercy ?
How to make you understand
the divine perfection of the universe
when skeletal children are yet dying for hunger
and forgotten old are beging their death
in miserable hospitals ?
How to make you breath
the calm of these sunny days of autumn,
when the frozen breeze of the winter
is just invading the air ?
How to make you worship your tender hymn
to the ineffable miracle of the life,
when the ghosts of the world
strech their skinny arms to catch you ?

How to make you view
even for a blessed moment
the intangible beauty of God ?

And yet, kid, open your eyes...

REQUIEM

                               
http://www.youtube.com/watch?v=pl0DcMUmlMU&feature=related


O presimţire sumbră îi învăluia inima.
Doamne, facă-se voia ta !
Spre bolţile catedralei
melodia suia, şi suia, şi suia :
requiem aeternam
kyrie eleison
dies irae
confutatis
lacrimosa
agnus dei
lux aeterna.
Melodia suia,
dincolo de bolţile catedralei,
dincolo de bolţile cerului,
dincolo de îngeri...
Şi odată cu ea
plăpîndul lui suflet
se înălţa în lumina eternă.




REQUIEM


A grim foreboding covered his heart.
Lord, thy will be done !
Toward the vaults of the cathedral
the tune climbed and climbed and climbed :
requiem aeternum
kyrie eleison
dies irae
confutatis
lacrimosa
agnus dei
lux aeterna.
The tune climbed
beyond the vaults of the cathedral,
beyond the heaven,
beyond the angels...
And with it
his frail soul
climbed in the eternal light.