Noaptea mă pîndeşte
cu ochi de lună.
E ora lupului, ora fatală,
cînd vreun suflet în agonie
stă singur în faţa întunericului.
Şi poate de veghe am rămas
spre a-i fi martor neştiut
desprinderii.
INSOMNIA II
The night spies on me
with its eyes of moon.
I's the wolf hour, the fatal hour,
when some soul in agony
stands alone in front of the darkness.
And maybe I am on the watch
to be an unknown waitness
of its detachment.
O poezie sumbra si trista, dar e bine sa fi vegheat de cineva la marea trecere. E o sarcina grea, Silvia.
RăspundeţiŞtergereUneori insomnia e...mortală.
RăspundeţiŞtergere