Diminuendo

                             


Zile cenuşii, fără identitate,
singurătate...
Încerc sfioasă un dialog
cu mine însămi,
dar constat
consternată
că nu mai am întrebări,
le-am risipit pe toate
pe cărările vieţii,
faptele mele
au fost un fel de răspunsuri,
uneori adevărate
alteori eronate,
dar tot mai confuze
în lumina difuză
a amurgului,
iar acum  tăcerea
se lasă
compactă
ca o ninsoare
tot mai deasă.




DIMINUENDO

Gray days, without identity,
loneliness...
I try a shy dialogue
with myself,
but I find
astonished
that I have no more questions,
I scattered them all
on the pathes of my life,
my actions
were a sort of answers,
sometimes true
sometimes wrong,
but more and more confused
in the diffused light
of the twilight,
and now the silence
falls
compact,
like the snow
more and more dense...